Dani Mocanu

Din cufarul lucrurilor pentru care inca nu ne-am nascut.


Iannis Xenakis - Metastasis

Etichete: blog, iannis, metastasis, xenakis

... sau unde sa ma inscriu daca nu ma primesc in nici un partid comunist. Nu vorbeam de mine, si sper ca nici de tine, cel care tragi chiulul de la munca si citesti articolul asta. Ii urasc pe astia cu pacea lor verde la fel de mult ca pe fostii hipioti si integrarea lor in cosmos. Ii urasc pentru ca sunt niste papusi gonflabile in mainile marilor puteri. Ii urasc pentru ca din cauza unor oameni ca ei care nu vad padurea de copaci, Romania nu isi poate duce la bun sfarsit constructia centralei nucleare. Nu am sa generalizez si nu am sa ma extind asupra tuturor campanilor lor. Sincer sa fiu ma doare in cot de disparitia rinocerului alb cu fund rosu de pe insula verde din oceanul albastru. Si sunt chiar curios ce gust are carnea de balena. Dar nu azi. Azi voi manca strut si ma voi lega strict de factura mea de curent.

O campanie Greenpeace de acum cativa ani arata o centrala nucleara si un avion, iar pe afis statea scris ceva de genul "Cum ar fi fost daca 9/11 ar fi aratat asa ?". Nu mai gasesc fotografia si nici nu am chef sa o caut acum. Dar ma simt obligat sa luminez mintile lor de vegani metrosexuali si ma le explic ca la niste copii mici realitatea. Dragi pionieri ai padurilor, cum ar fi daca un tantar ar ajunge pe parbrizul bicicletei tale? Sau cum ar fi daca un chibrit ar ajunge in apa ? Ar lua foc apa oare ? Cum ar fi daca doi americani l-ar ataca pe Putin cu mainile goale ? Cum ar fi daca...
sau ce ar fi daca ati studia un pic problema inainte sa jucati nestiutori rolul de a bloca dezvoltarea industriala in tarile slab si mediu dezvoltate? Ce ar fi daca ati coopta in randurile voastre si altfel de oameni decat cei care sparg McDonaldsurile la fiecare manifestare anarhista?

Sa nu ma intelegeti gresit. As dori si eu un camp de eoliene la noi in Baragan, chiar si din punct de vedere estetic, dar financiar este imposibil. Ma voi comporta cu voi ca si cu cersetorii de la semafor cand ii trimit la ala din spate de are masina mai bengoasa. Asa ca hai valea prin vest cu voi, si la aia puteti sa le cereti panouri si alte gadgeturi acceptate de Gaia. Pana cand vom invata si noi sa luam energie de la soare si de la vant, centralele necleare "are the men's best friend". Ahh.. am gasit si un articol interesant despre cum v-ati eschivat ulterior: Greenpeace has been accused of downplaying the benefits of nuclear power by indicating that nuclear power can only satisfy electrical power requirements, and not those for heating or transport.^[31] Yet nuclear power could, through the electrical grid system, supply much of the energy demand for heating and transport energy requirements, and it has no 'end use' CO2 output.[12] In terms of climate change from CO2 emissions, nuclear power is as 'environmentally friendly' as are wind turbines or solar arrays. After protesting about nuclear power for a number of years, Greenpeace now maintains that nuclear power stations cannot be built quickly enough to reduce our CO2 emissions before "it is too late."^{[32] (http://en.wikipedia.org/wiki/Criticism_of_Greenpeace#Nuclear_power)}

Intrebare cu premiu in bere: Daca in data de 9/11 un avion s-ar fi prabusit peste Casa Poporului, cam de cate ori ar fi palpait lumina felinarelor inainte sa-si revina ?

Etichete: blog, centrale, Dani, greenpeace, Mocanu, nucleare, pace, poluare

Kaoma - Lambada

Etichete: blog, Dani, lambada, Mocanu, videoclip

... repet, dar nu sunt singurul.

Rusia, Spania si Romania. Atatia au mai ramas in picioare din toata Europa. Din pacate nu pentru multa vreme, afirmatie valabila pentru primele doua.

Si cat ma bucur ca vine summit-ul NATO la Bucuresti. Am si cateva motive intemeiate:

1. Abia astept sa fiu blocat in trafic alaturi de Putin ca sa-l intreb care tzara din cele trei doritoare de independenta de pe teritoriul URSS va fi atacata prima.

2. Cat o sa fiu de fericit sa o injur in maimuteste pe negresa aia care sterge prafu la Casa Alba.

Si ... 3. Am niste prieteni in Timisoara, oameni dintr-o bucata care is in stare sa faca mai multe bucati din oricine. Si flacaii astia sunt dinaia din galerie de la Poli, da' dinaia rai de tot. Iar jumatate dintre ei mai sunt si sarbi. Asa ca apartamentul meu o sa devina centru informational de torturare in numele libertatii. Asta dupa ce ancoram steagul Sarbesc la toate MacDonaldsurile din oras.

Il rog in mod oficial pe Orban sa ne comunice din timp la ce ora soseste Air Force One-ul ca sa-i intampinam cum se cuvine... cu paine si sare. Asta ca am vazut la televizor ca sarea dauneaza grav sanatatii. Am fost si ramanem un popor pervers. Gestul nostru de intampinare a strainilor este unul mortal, dar nu cu efect imediat, ca sa nu se prinda comunitatea internationala. Asa ca daca Tufish o sa moara peste 30 de ani dorim sa primim si noi un rand in cartea de istorie a Americii.

Revenind la subiectul cu sarbii... cu dedicatie speciala pentru cei care habar nu au istorie si se si mai pronunta in cazul asta. Nu ca io as fi doctor sau ceva, dar am avut o pereche de carti de poker cu istoria Europei pe o parte si cu imagini Playboy pe cealalta... si am mai invatat cate ceva.

Kosovo je Srbija. A fost si va ramane. E pamantul unde pana si Mircea cel Batran s-a luptat in numele crestinatatii. Kosovo je Srbija. E leaganul poporului sarb si cu argumentele din punct de vedere istoric ma opresc aici. Am citit pe un blog de blonda (da blonda dinaia trup si suflet) ca asa le trebuie la sarbi daca nu au stiut sa aiba grija de pamantul lor. Nu-i mai tin minte nici numele si nici blogul cucoanei. Se pare ca lumea nu stie despre asemanarea izbitoare dintre albanezi si tzigani... E ca si cum peste 10 ani fenomenul Rahova s-ar intinde peste toata capitala si s-ar duce astia la americani sa se planga ca e orasul lor. Si americanii, invidiosi pe tzara asta de cacat, ar fi de acord sa o distruga. Acuma o sa ma intrebati de ce Bush e invidios pe sarbi. Ahhh nimic important... Pe langa minorul fapt ca fosta Iugoslavie era producatorul principal de armament usor din lume (ghici cine e acuma?), mai aveau si neobrazarea sa stea drepti in fatza lor, fara sa-i linga in fund... si faceau asta si cu rusii si cu americanii de peste 50 de ani.

Adica pe scurt... nu te pui cu sarbii. Sunt neam din neamul lui Kusturica, si daca credeti ca filmele alea sunt pura fictiune, atunci va inselati amarnic. Astia is in stare sa iti dea in cap dansand si cantand. Iar cand cei curajosi de peste ocean ii bombardau in voie, astia tot pe ringul de dans se credeau. E popor cu cea mai mare demnitate din toata Europa, si asta nu este permis intr-o Europa Unita. Toata lumea trebuie sa stea in genunchi si sa cante la flaut dupa cum dirijeaza muistii aia cu Carta lor. Si in incheiere... Kosovo je Srbija

Etichete: Dani, kosovo, Mocanu, serbia

Bluzzz. Cu trei de zzz. Ca pana se termina o melodie sau un riff de chitara poti sa gatesti o ratza umpluta cu prune si s-o si vanezi dupa ce-i dai drumul. Dar daca esti trist, deprimat, parasit, fitzos, artist, betiv sau ai prieteni de care te simti obligat sa razi in timpul debutului lor muzical... atunci o seara de bluzzz e numai buna. Si a fost sa fie din nou ala mare si lung cat numele lui, A.G. Weinberger si trupa lui de prelungit melodii. Si aveau un pret de bilet ca pe banii aia beam doua seri in laptarie, orice numai lapte nu. Si Dumnezeu i-a iertat ca m-au lasat sa intru pe moca, cu promisiunea ca le car instrumentele (si nu sculele) dupa concert. Eu nu am fost de acord si am crezut ca m-au lasat inauntru ca-s tras prin inel, fara sa stiu ca Noris mi-a vandut trupul unei cutii pline de cabluri. Si cum zic americanii cand joaca oina... am ajuns la prima baza.

Si a inceput A.G. (A.J. cred ca era ala de la Backstreet Boys. Oare care de la care s-a inspirat ? ) sa traga de corzile alea de parca lucra la Apaca, dar suna mai bine decat poezia lui Roman aia cu Kentul. 10 ore de lucru, doua pahare de vin si a fost suficient pentru mine ca sa bat ritmul tobelor si sa ma bucur de bluzzz ca de o muzica adevarat. Chiar daca nu ii, toata lumea stie asta. Daca nu poti dansa pe ea la nunta nu e muzica si punct. In fine, a iesit un show fain in ciuda plansetelor lui A.G. ca el face parte din lumea interzisa a radiourilor din Romania. Bine ma... vreti sa va auda oamenii cand conduc in drum spre lucru. Nu ar mai merge nimeni la job motivand ca oricum nu mai are rost pentru ca e o lume amara, trista, plouata si plina de bluzzz.

Asa sub cum zicea, sub ciclul Interzis FM si cu publicitate catre un alt eveniment de spart cartea recodurilor si facut avioane de hartie din ea... au cantat ei pana la mijlocul concertului. Atunci s-a adeverit cine sunt adevaratii maestrii ai scenei. A fost momentul cand trupa din deschidere, astia a lui A.G. au parasit incaperea si le-au dat verde celor de la Noris Band.

Acuma pauza sa va explic care-i treaba cu Noris Band. Sunt trei (nici un mag de la rasarit printre ei). Ei is unguri in procent de 72,34%, da is ok inca... pana cand o sa le dau cu chitara in crestet in muntii din Covansa. Liderul e Noris, care nu stiu ce meserie are, dar ca ocupatie o are pe nevasta lui aia buna de pe strada Nicolae Popovici din Oradea :)) Dani stie :D. In timpul liber mai canta la chitara si se mai spala pe cap cu mult balsam ca sa-si despleteasca parul. Been there, done that. Al doilea e Burger, care e construit in asa maniera incat sa inteleaga femeile si sa cante la bas. In rest... in rest... Burger, chiar ? Cu ce dracu te mai ocupi tu ? Ah..da. Cu nimic. Al treilea si cel mai nou dintre ei vine de la Carei si cand o sa creasca mare o sa devina dusmanul meu de clasa cu care o sa ma cert pentru dispunerea grinzilor prin mijlocul camerelor asa cum imi place mie. Pe Alex il puteti auzi in fiecare vineri si sambata cantand alaturi de Dutka in trupa Menestrelii Henrietei. La tobe.

Ei is ardeleni ca si mine si de aia is mandru de ei. Or cantat foarte tare frate, ca toate babele gruppies ale lui Pitis din sala au fost pe jos printre scaune cand l-or vazut pe ala cu vasla cum se uita in ochii lor. Dar fiindca ii iubesc asa de mult trebuie sa ii trag un pic de perciuni si sa fac pe invatatorul. Prima greseala... da chitara mai incet ca ma duc de-ti cant cu unghile pe tabla neagra cand o sa ajungi inapoi pe Nicolae Popovici. A doua gafa... ma, nu va inghesuiti cu totii in dreapta scenei ca stativul ala nu e Mick Jagger sa zburde ca nebunul pe scena si sa va loveasca la barbatii. Trei... PLM, Noris...no offense... dar trebuia sa tii minte ca ai intrat dupa A.G. care stie si vorbi cat sa cucereasca toate mamele din sala, asa ca data viitoare nu mai fa pe storytellerul cu accent de Biharia si lasa instrumentele sa vorbeasca in locul tau. Si cu asta am terminat de criticat performanta culturala a celor trei. Trec repede peste inca o sedinta de somnifere cu gust de bluzzz dozate de aia mai mari si ajung la sfarsitul concertului si la lipsa totala de cohones a unora.

Domnilor muzicieni si lautari in devenire... eu inteleg ca A.G. e tata vostru, ca va sperie ca e mare si mai stie si canta bine si mai presus de toate... le-a avut si pe mamele voatre. Asta nu inseamna ca trebuie sa va aliniati dupa concert la fundul lui si sa discutati despre parfumul de iasomie care-l propaga. Nu zic mai mult ca la urmatorul concert o sa trebuiasca sa-mi cumpar bilet.

Ca incheiere... daca vreti sa ascultati vreodata bluzzz... imbatati-va inainte !!!

P.S. Terminati cu prostiile si votati-ma !!!

Etichete: blog, Dani, Mocanu, muzica, tobe, votat

.... a inceput oficial in data de 17.02.2008 odata cu proclamarea independentei Kosovo.

La sfarsitul Razboiul, America a reconstruit Europa folosindu-se de planul Marshall. Ne-a luat sub obladuirea sa ca pe un copil mic si ne-a crescut pana cand am fost capabili sa cumparam, sa producem, sa negociem si sa ajutam la cresterea economiei tarii de peste ocean. Am devenit mari... si avem ambitii si mai mari... vrem o Europa unita... un antipol care sa contracareze puterea mondiala a Americii din moment ce Rusia nu poate asta, iar China este prea dependenta economic de SUA. Asta e momentul cand ei au zis STOP....

Nu au zis ... au urlat STOP. Data de 17.02.2008 e data inceputului sfarsitului pentru Europa as we know it. Dragi cetateni ai continentului batran.... suntem inapoi la 1848... ne invartim in cerc... dar de data asta e mai trist pentru ca ar fi trebuit sa invatam din greselile trecutului. Se pare ca le repetam la comanda marelui jandarm al planetei.

La fel cum primul tric al diavolului a fost sa ne faca sa credem ca nu exista, la fel americanii ne-au facut sa credem ca sunt o tara de prosti condusi de un prost si mai mare. In momentul cand primul om din Europa a inceput sa creada asa ceva despre ei... ala a fost momentul cand calul troian a intrat in port. Ziua Z a revenit pe continentul nostru sub numele de Ziua A, dar de data asta nu pentru a ne salva de un mustacios plin de ambitii si nebunii. De data asta se vor salva pe ei.

Cu ajutorul tarii colonie, Anglia, au aprins fitilul si au plecat. Ce urmeaza sunt pagini de istorie scrisa in urmatorii 50 de ani. Din Irlanda si Spania pana in Rusia, fiecare sat va dori sa devina tara, fiecare preot va dori sa fie general si fiecare vacar va dori sa fie ministru. Iar sangele ce va curge intr-o Europa asa numita a natiunilor... va cuprinde toate natiunile.

Cand granitele dispar ce facem cu granicerii. Cand vrem sa fim un mare popor european, cand vrem sa stergem diferentele de rasa, de religie si de tot ce odinioara era motiv de discordie, atunci se trezeste un papusar care sa se distreze si sa prospere pe seama spectacolului nostru.

Fac apel pe aceasta cale tuturor minoritatilor din Romania, in special celor care au venit calare si sper ca singurul loc de incaierare dintre noi sa ramana barurile, iar motivele sa ramana la fel de frumoase si blonde ca pana acum. Stiu ca era drogat cand a compus melodia, dar avea dreptate ochelaristu: Give Peace A Chance.

Etichete: blog, Dani, europa, kosovo, Mocanu, pace, razboi

Am fost acuzat ca nu vorbesc prea mult despre mine. Azi v-am expus intr-un articol de mai jos cu ce ma ocup si tot astazi am hotarat sa postez fotografii din copilaria mea. Si ce copilarie fericita am avut...

Dupa cum vedeti in imagine, inca de la frageda varsta de 7 ani eram un vizionar si aveam idei sanatoase despre rezolvarea unor probleme de natura internationala.... ma refer binenteles la drepturile fumatorilor.

Cat m-am chinuit sa fac fotografia asta. Erau toate geloase una pe cealalta. Cele cinci fete sunt primele mele iubiri. Nu m-am putut decide niciodata pentru care sa mut munti. Indecizia mea m-a costat foarte mult, lasandu-ma singur si trist. Dar macar ma voi putea ocupa in continuare de problemele vitale ale tarii.

Etichete: blog, Dani, eu, Mocanu, personal

slipknot live wait and bleed

Etichete: slipknot, videoclip

Sunt putine situatile in care am sa mai fac asemena gesturi. Am votat la prima editie esec al RoBlogFestului. De ce esec ? Pentru ca la un numar atat de mare de candidati e imposibil sa faci o selectie obiectiva. Pentru ca in general lumea isi alege prietenii. Pentru ca blogurile cele mai cunoscute au sanselel cele mai mari. Pentru ca exista o diferenta intre bloggerii de meserie si cei ocazionali ca mine, iar concursul nu are cum sa tina cont de asemenea lucruri.

Cel mai important e ca a ramas totusi ca o sursa de schimb de informatii, schimb de linkuri si cam atat. Eu incerc totusi sa votez. Subiectiv, ca altfel nu se poate, voi alege niste bloguri si voi incerca sa evit votarea cunoscutilor.

Cel mai bun blog personal: Intotdeauna i-am admirat pe cei care pot sa debiteze tampenii interesante mai mult decat mine. Bucata asta de creier de spermatozoid a reusit: Groparu.

Cel mai bun blog colectiv: Pe baietii astia cinci mi imaginez stand la coltul blocului cu rangile in mana si discutand politica mondiala, incercand din rasputeri sa impiedice filmarea in Romania a urmatorului film cu Chuck Norris: Rezistenta Urbana.

Cel mai bun blog nou: S-a dovedit a fi cea mai grea categorie motiv pentru care aman votul.

Cel mai bine scris blog: Pentru o female ostrogoth with a butter knife, care ar merita sa castige si la categoria lipsa Cel mai bun blog feminin. Pur si simplu frumos: Irene's Tea Mind.


Cel mai bun blog de divertisment: Pentru ca daca nu esti anti, trebuie sa fii anti-anti si cum nici un plus nu poate exista fara minus, nici un partid fara antipartid si nici un razboi fara nemtzi... tot asa avem nevoie de cei votati aici. Ar mai trebui sa castige si la categoria lipsa Cele mai comentate articole. Uitati-va la numarul de comentarii pe articole a celor de la: Sa radem cu Antifa.

Cel mai bun blog de muzica: Fara comentarii. Citeste, downlodeaza si cumparati bilete: Music Blog.

Cel mai bun blog de sport: Avem echipa... avem valoare... si il avem pe Tolo... adica Catalin Tolontan.

Cel mai bun blog: Sper ca nu v-ati indoit catusi de putin de votul meu pentru cel mai bun blog. L-as fi votat la toate categorile, dar am dat si altora din ciolan. Sper ca juriul concursului si cei care voteaza sa fie luminati de providenta si sa votez corespunzator cu realitatea. Cel mai bun blog din toate punctele de vedere: Dani Mocanu - I'm All Here In Black & White. Intrati pe RoBlogFest 2008, faceti-va cont si votati-ma. Daca nu vine sfarsitul lumii... dar oricum o sa fiti betonati pana atunci.

Etichete: roblogfest., votat

... sau ce planuri de viitor am am decis sa incep sa detaliez cate ceva despre meseria mea si secretele ei masonice.

Asa... proiectul la care lucrez momentat este strict secret si este legat de reconstructia piramidelor. Da, fratilor... Dupa ideea lui Putin cu Regeneration Process... sau cum dracu s-ar numi el.... Egiptul a venit cu ideea de a sfarma piatra aia veche din mijlocul desertului si de a construi nistre piramide noi si moderne... ca na'... alea-s vechie de 3500 de ani. Si cum ministrul de externe roman le-a promis egiptenilor forta de lucru ieftina si colorata... proiectul a inceput sa prinda contur. Proiectant general... eu... adica io ca mi-s ardelean. Si proiectul... beton. La propriu beton.

Gata cu morminte de faraoni si alte lucruri sumbre. Le vom reconstrui din beton. Vom macina piatra cea veche a piramidelor si o vom transforma in beton. Vom construi in desert cele mai mari statii de betoane si vom ridica cu ajutorul lor niste piramide si mai mari si mai frumoase.... numa' asa... sa le facem in ciuda extraterestrilor, chinezilor, incasilor sau vechilor egipteni.... (sau cui le-o fi construit pe primele). Vom turna beton zi si noapte timp de cativa ani. Fara nici un scop si fara nici o motivatie... ca doar nu suntem ipocriti sa ne ascundem in spatele unor manifeste arhitecturale... Nu... Pur si simplu betonam tot...

Dupa ce opera noastra va fi incheiata vom avea know-how-ul (ca asa se zice la Bucuresti... nu ca ai cunostinte sau esti capabil... ai know-how-ul... hai sictir)... vom avea cunostintele necesare si feedbackul (adica cand te impinge cineva de la spate si iti zice ca mergi bine)... sa beton Romania. Vom continua opera marelui om de stat Nicolae ... si vom betona tot.

Asa ca nu mai are nici un rost sa va bucurati pentru ca ati castigat inapoi parcul Bordei.... Scoatem iarba si betonam tot. Pana si pe stadioane vom intra sa le betonam gazonul (Fugi Nicolita dupa mingea aia, dar daca pici .... vezi ca te-ai ars !!!). Vom arunca beton in rauri sa le betonam si pe ele... vom betona padurile, campiile, rezervatile naturale si apoi vom trece la campurile agricole... numa' asa sa le facem ciuda de data asta gandacilor de colorado si albinelor.

Si dupa ce vom termina de aranjat natura si de trecut romania in cartea recordurilor, atunci vom trece la crearea de statui din beton..... va voi lua in ordine alfabetica (sa nu se supere nimeni) si va voi betona... pentru ca imi sunteti dragi si vreau sa va pastrez.. :))


P.S. In alta ordine de idei, vreau sa respect obiceiul de a recomanda cate un blog interesant macar o data pe saptamana (nu de alta dar sa-i arata Anaayanei ca exista stiluri si frizuri pe care le apreciez). Trecand din pura intamplare pe la Oana Pur si Simplu... am dat de o bucata de creier pe numele lui Groparu. Nota 10 de la mine.

Etichete: beton, blog, Dani, Mocanu

...am primit o declaratie de dragoste care suna cam asa:

Etichete: blog, Dani, valentine, visare

Louis CK learns about the Catholic Church

(asta ca sa detensionez un pic atmosfera)

Etichete: catholic, church, ck, comedy, louis, youtube

Ai pierdut... In romaneste suna mai dur si mai personal. La fel cum un "I love you" nu spune prea multe decat atunci cand e tradus in limba in care ai injurat prima data. Ai pierdut... iti repet. Intocmai ca poporul din articolul precedent... ai pierdut crezand ca lupti.

Am in mine un antivirus, o protectie mai presus de ratiunea mea, o arma de aparare impotriva a ceea ce eu cred ca e bun si nu e. Antivirusul meu e mai presus de propria vointa, iar pana acum nu mi-a jucat feste. Nu ma refer aici la situatile in care doua astfel de programe cerebrale interactioneaza intr-un mod neplacut. Nu. Asemenea probleme le rezolva timpul. Ma refer strict la tine si la modul in care ti-ai facut simtita prezenta.

Ai pierdut... si nu in "lupta" cu mine. Ai pierdut sansa de a te afirma, sansa de a-ti dovedi independenta, sansa de a castiga ceea ce ai pierdut odata. Ai pierdut sansa asta cu mine si imi pare rau, dar cale inapoi nu mai e. Ar fi o virusare constienta, o violare a gandurilor mele daca ti-as spune ca pot trece peste asta. Nu pot. Nu ca nu vreau... nu pot. Ai pierdut ... si cu cat iti repet asta mai mult cu atat mai mult te doare. Si cu cat te doare mai mult cu atat mai dor iti e de mine. Si cu cat iti e mai dor.... cu atat ai sa ma uiti mai repede. Pentru ca si tu ai un sistem de aparare. Asculta de el.

E timpul sa te intorci la viata, gandurile si rutina ta. E timpul sa faci pace sau sa lupti in continuare. In raboiul asta al meu, in lumea mea transpusa in alb si negru nu mai e loc. Nu mai e loc de asteptari, nu mai e loc de promisiuni, nu mai e loc de aliati condusi de cealalta tabara. E loc suficient pentru ceea ce va urma si atat. Nici un loc in plus... nici macar la clasa a II-a.

Iti vei reveni. Promite-ti asta. Si vei lupta ca asta sa nu se mai intample din nou. Ai datoria asta fata de tine. Sa opresti raul pe care ti-l provoci singura. Sa te opresti din a trai cu speranta zilei de maine si sa incepi sa cauti viitorul. Sa rascolesti pamantul pana cand il vei gasi. Nu se accepta resemnare. Asa grait-a Darwin.

Dupa ce vei termina de citit asta sterge numarul de telefon, adresa de pe vedere, gandurile de dragoste si orice altceva iti aduce aminte de mine. Nu mai sunt. De azi esti TU. Chiar daca inchei de obicei cu un "noapte buna si mult noroc!", astazi iti voi ura "buna dimineata!".

Etichete: Dani, larevedere, Mocanu, personale

... sau ce a mai ramas din Buena Vista Social Club. Intrare de ciocolata si dansatori pe ritmurile cubaneze ale anilor ante-revolutionari. Sala Palatului plina. Scena umpluta de 11. Nici un as in maneca. Nici o atmosfera incendiara. Nimic din ceea ce Compay Segundo sau Ibrahim Ferrer ar fi reusit daca doamna cu coasa nu le venea in cale.

O trupa care nu are pagina pe wikipedia nu exista.

Sa nu ma intlegeti gresit. Chiar mi-au placut. Dar locul era complet nepotrivit. Am incercat sa ma imaginez pe o terasa, langa un ocean cu un cuba libre si o blonda in mana. Asa suna mult mai bine. Chiar ma provoca la dans.

Dar sa revenim in scaunele deloc incapatoare ale Salii Palatului pentru 1.83m ai mei. O trupa cubaneza care dupa vorba si dupa port pareau ca schimba valuta in Obor. Versuri schimbate pentru romani... inlocuind Cuba cu Romania intr-o maniera manelista. Trei vocalisti care au incercat in zadar sa aprinda publicul... o baba care se tinea mai bine decat Teoctist inainte sa crape... un mos simpatic imbracat mult prea alb si o vocalista de exceptie dar careia ii lipsea acel ceva...

Prezentarea trupei a fost ca o adevarat manifestare de forta a compatriotilor nostri tigani (rromi pe dracu). Fiecare cu 5 nume, 3 porecle si 2 figuri pe cap. Nimic din modestia consacrata a celor de la Buena Vista. Aveau si un sef care intr-adevar arata ca un lider de caruta... gras, cu pasul apasat si cu o sapca alba. Traiasca trompeta.

Nu mai am ce completa. Noroc cu cele 4 dansatoare ale noastre care au sarit pe scena si au tinut ritmul destul de bine. Cat despre lumea din sala, .... etalare de talente cum numai in cluburile de fitze mai vezi.

Cu ocazia asta trec Buena Vista pe lista trupelor moarte... alaturi de Pink Floyd, Take That, Iris si Melua. :))

Astept sa vad cum are sa faca infarct pe scena Bruce pe 4 august.

Etichete: blog, buena, club, concert, Dani, havana, lounge, Mocanu, social, vista

Etichete: intrebare

Mushroomhead - Solitaire Unraveling

Etichete: mushroomhead, muzica, solitaire, unraveling, videoclip

... decat sa scriu chestii serioase, siropoase sau semi-patetice. Fiecare scrie, canta sau face stand-up in felul lui pe blogul lui. Si totusi... am dreptul sa critic, si in acelasi timp sa le fac reclama negativa. Repetand titlul mai bine tac decat sa iau un subiect de compunere de clasa a doua si sa-l dezbat pe net. Mai bine tac decat sa fiu pe placul lumii. Si nu pentru ca m-ar deranja feedbackul multimii. Nici vorba. Dar citesc chestii artificiale in fiecare zi. Serios acuma !!! Unele bloguri sunt la fel de patetice ca si dialogurile din Gilmour Girls.

Revin la blogurile specializate pe "tricouri cu romburi" si "manele fara sintetizator". Pentru ca va vine sau nu sa credeti aceste bloguri specializate pe texte de agatat publicul sunt din ce in ce mai citite. Si ca sa nu fiu ipocrit, recunosc ca si eu le vizitez din cand in cand. Exact ca si atunci cand vroiam sa o vad pe Marimar. Aprindeam televizorul, ma uitam la o scena si apoi stingeam, considerand ca m-am drogat suficient pe ziua respectiva. Un asemenea blog il are si Aceeasi Ana. Odata cu mentinoarea numelui, risc sa fiu exclus pe viata din grupul bloggerilor care beau bere cu lamaie si vorbesc la telefonul fix.

Sunt ingrijorat deasemenea de cresterea blogurilor cu subiect permanent "am fost... am vazut... am gustat...". Al Pacino a spus-o mai bine decat voi. ("look, but don't touch, touch but don't taste, taste but don't swollow"). Aici e in colimator si bunul meu prieten Burger. Spun doar "in colimator" pentru ca in cazul lui, daca te duce mintea, poti sa citesti mai mult decat e scris. Blogul e un jurnal on line pana la urma... asa ca fiecare se manifesta dupa cum doreste.

Si de ce critic ? Pentru ca vreau sa vad lucruri interesante. Pentru ca voi fi fericit cand blogul meu va fi cel mai prost blog din Romania, cand voi putea admira doar creatii originale si idei nastrusnice ce v-au trecut prin scafarlie. Cand pana si intrarile de pe youtube vor fi cu formatii si piese pe care nu am avut ocazia sa le aud pana la respectivul post.

Vreau cand citesc un blog sa-mi imaginez ca am in fata macar un editorial bun dintr-un ziar prost, sau un advertorial interesant despre noile capacitati ale drujbei "kill me softly". Vreau sa rasfoiesc paginile voastre fara sa-mi murdaresc degetul de cerneala si fruntea de riduri. Vreau sa rad... si nu de voi. Vreau sa vad simtul umorului ridicat la un nivel inalt... mai presus decat orice. Vreau sa recunoasteti cu totii ca biserica catolica a fost inventata pentru a profana trupurile tinerilor enoriasi. Pentru cei care nu m-au inteles din nou... vreau sa va cante Tom Waits la nunta.



Update: Din categoria "Da... se poate rade si cu c***" face parte blogul lui Timur (R.I.P.)... Antifa Blog.

Etichete: amar, blog, critica, eu, personale, serios. Marimar, umor

.... se desfasoara sub privirile noastre nepasatoare. Mentionez de la inceput apartenenta la unul din grupuri si prin urmare anunt subiectivismul prezent in articol. Eterna lupta dintre ingineri si arhitecti. O lupta seculara a doi copii care se trag din aceeiasi parinti. O lupta dintre real si imaginar, dintre ce se poate si ce zboara. O lupta dintre matematica si arta. O lupta dusa in strada... urmata evident de o impacare in dormitor.

Nu insist asupra insiruirii de evenimente, motive si argumente in favoarea breslei inginerilor proiectanti, insa vreau ca batalia sa continue. Nu am fost niciodata un pacifist. Razboaiele in urma carora toata lumea are de castigat sunt putine, iar asta e unul dintre ele.

Din prima zi cand aceste creaturi mai mult sau creative calca peste pragul facultatii de arhitectura li se insufla artificial un sentiment de superioritate, un cromozom in plus, inca un homo la denumirea speciei noastre in latina. Intamplator am fost alaturi de unii dintre acestia in momentele lor de transformare din om in arhitect. Si mai mult de atat, am impartit aceiasi camera de camin cu doua entitati din aceast regn. Sa fiu mai exact am locuit cu ei si cu machetele lor. A nu se lua in deradere machetele arhitectilor. Au o viata a lor proprie. Daca le ignori ele se vor intinde din ce in ce mai mult prin tot spatiul care li se pune la dispozitie.

What is an arhitect ? Someone who's not macho enough to become an engineer, nor gay enough to become a designer.

Ok. Recunosc. Au fost cativa care au facut niste lucruri frumoase. Dar aia aveau cohones, frate. Si nu se inspirau din Casa Lux. Visul oricarui inginer caruia nu ii e frica de o provocare este sa lucreze alaturi de un arhitect ca si Norman sau Calatrava. Dar in rest? De ce faceti, oameni buni, lucrari de arta pe care numai voi le intelegeti ? De ce desconsiderati proiectantul, clientul, constructorul si pe ceilalti 99% din populatia globului ? Nu va vad cu nici o stea in frunte. Si da, e nevoie de o grinda acolo... si nu am s-o scot.

Inca un lucru inainte sa plec. Tinand cont ca sunteti cu nasul prin reviste straine si va uitati toata ziua la fotografii din care va inspirati proiectele voastre din Pipera, am o rugaminte. Faceti diferenta, va rog frumos intre o structura dintr-o zona seismica si una unde cutremurul nu-si face simtit prezenta.

P.S. A revenit Shery.

P.S. Da... se poate, dar costa mult mai mult. Dau o bere cui imi spune ce cladire e in foto ?

Etichete: arhitect, inginer, proiectant, razboi

• E timpul sa constientizam ca irlandezii au salvat civilizatia .... si apoi au ciocnit.
  

• Se spune ca jazz-ul s-a nascut in Ardeal. In cele din urma s-a inecat in New Orleans. (that's one place on my "to see" list)

• Vorba de pe urma a romanului: "PLM".

• Bate Vantu cu vorba unui sondaj facut prin Asia despre boala psihica a bloggaritului. Click aici. Eu astept un rezumat.
  

• Hai si eu in barca ca e super oferta. Adica RoBlogFest 2008. Nu pentru voturi, ci pentru publicitate.

• Mereu am criticat bloggeri care vorbesc despre blogging. Oare e normal sa ma contrazic ?

• Adica a reinceput serialul fara cap si coada Lost si voi nu m-ati anuntat ?

• Test de blonda #1. Primul rezultat mai jos. Classic Movie Test Results:
  
  

  
  
  What Classic Movie Are You?
  personality tests by similarminds.com

  
  

• Test de blonda #2. Leader Personality Test:

What Famous Leader Are You?
personality tests by similarminds.com

• Vineri seara concert Sarmalele Reci in laptarie. O groaza de cunoscuti si o blonda pe care o citesc din cand in cand... Ioana Sima. Nice to meet you.

• S-ar putea sa devin enervant cu clipurile de pe YouTube, dar asta merita tot efortul:

Etichete: personale, scurte

...adica ce am primit pe mess de mai mult de 5 ori.

Intrati pe google.com. Scrieti "find Chuck Norris" si apasati I' Feeling Lucky.
Cei care au avut sansa sa intre si pe blogul meu de provincie isi mai aduc aminte.

Daca va e lene sa scrieti trei cuvinte si sa apastai de doua ori pe mouse, va prezint rezultatul aici:

Etichete: Chuck, find, Norris

Added: July 07, 2007

Etichete: cut scene, end, vertigo

Frankie Valli /The Four Seasons - Beggin' (Pilooski re-edit)

Etichete: beggin, clip, muzica

A vorbi fara sa spui nimic. Studiu de caz pe niste pusti de vreo 20 de ani in asteptarea metroului. Eu si Burger. Cateva minute epuizate degeaba in incercarea unuia de a-i explica celuilalt cum poate sa fumeze la metrou. "Si frate... iei pachetul asa.... il deschizi asa.. ma-ntelegi ce vreau sa zic..... faci uite asa cu degetele pe bricheta si ....". Ma opresc pentru ca nu am retinut cu exactitate cum poti sa te lungesti atat de mult si sa nu comunici nimic. Ar fi trebuit sa inregistrez evenimentul si sa postez pe youtube la categoria "Da... ne tragem din maimute". Burger a fost ca de obicei mai bland cu ei acuzandu-i doar de narcisism verbal.

Oare nu facem cu totii asa ? Oare chiar ne place atat de mult sa ne auzim vorbind ca insiruim cuvinte fara nici un scop? Mi-am pus intrebarea asta cu voce tare in prezenta basistului de serviciu. Am fost flatat cu concluzia unui viitor psiholog conform caruia eu chiar comunic cand vorbesc aiurea.... intr-adevar comunic tampenii, jigniri si cretinitati, dar reusesc sa trasmit mai departe ceva.

Seara de film clasic astazi. Vertigo. O comunicare de nota 10 folosind atat de putine cuvinte.

Concluzie finala: Deci se poate.

Etichete: comunicare, vorbe