Dani Mocanu

Imagini de la aterizarea ratata a unui avion din data de 22.04.2008.

Multumim sefului pentru imagini, chiar daca el nu se bucura ca a experimentat asa ceva.

Bine ai revenit la birou, Gabi !!!

Etichete: aeroport, aterizare, Bucuresti, carpatair, coanda, craiova, henri, romavia, Timisoara

May the roof above us never fall in, and may we friends gathered below never fall out. (Old Irish Blessing)

Run, Forest, Run !!!

Un film prost cu multe oscaruri. O gramada de kitschuri stranse la gramada. Dar nu despre el vroiam sa vorbesc azi, ci despre voi. Spuneam in gluma ca ar trebui sa ma angajez in armata palestineana ca sa ii pun pe fuga pe israeliti de pe desertul lor. Inca cateva luni si devin un maestru. Un adevarat Houdini in materie de disparitii, un OZN uman. Vor disparea cu totii si nu vor aparea nici in multumirile de la dosarele X. Va aparea doar o data calendaristica. Interpretabila si nesfarsita, neinteleasa de nimeni in afara de mine. O data care va sugera sfarsitul acelei persoane. Nicidecum moartea. Doar fuga.

In liceu, profesorul de sport incerca sa trezeasca in noi ideea de alergare, suparat fiind pe verbul "a fugi" atribuit doar animalelor. In nici un caz nu fac prin acest articol o comparatie ironica intre cele doua verbe. (Nu voi cauta oameni prin noapte cu un felinar in mana.) Diferenta e de viteza. Poti sa alergi cat vrei, dar fuga te va depasi intotdeauna. Fuga e mai motivata. Are in spate un bici, un maidanez, o armata care vrea sa te impiedici. Alergarea nu are nimic de dovedit. Alergi pe malul raului pentru a te relaxa si pentru a-ti pune in functiune muschii neglijati de clickurile mouseului. Fuga are o finalitate.

Tu de ce fugi ? Unde ?

P.S. Azi vi-l recomand pe Oedip, dar nu ala cu ma-sa.

Etichete: alergare, blog, Dani, fuga, Mocanu

Pe scurt: Quijote - Teatrul Act
Cu doua randuri mai mult gasiti la Ana, pentru ca mie mi-e lene azi.

Etichete: act, quijote, teatrul

Etichete: blog, Dani, Mocanu, muzica, optimizare, structura, xenakis

Google search, pagina a treia... Cineva chiar a dat search cu "importanta precipitatilor pentru animale" si a intrat pe blogul meu.

Nu inteleg exact expresia de mai sus. Ii pot atribui diferite conotatii precum urmeaza.

Varianta 1. Respectiva persona se intreaba cum influenteaza apele meteorice felul in care animalele se scalda, fac baie/dus, merg la piscina din fundul curtii si socializeaza aratandu-si penele / blanurile. Probabil avem de-a face cu vreun arhitect solicitat de Greenpeace pentru a realiza proiectul unui centru cultural, sportiv si de infrumusetare a patrupedelor.

Varinata 2. Managerul celor de la Dixie Chicks ingrijorat de abundenta precipitatilor lansate in public de frumoasele cantarete de country, a angajat o mama omida de la noi pentru a face unele vraji. Lipsita de cereri de acest fel si neintelegand asupra cui trebuie sa aiba efect descantul, batraba noastra vrajitoare a facut ce face orice om din secolul XXI cand nu stie ceva. A dat search pe Google.

Varinata 3. O gramada de militanti antifa si anti Nato, suparati pe jandarmerie, politie, stat, judecatorie, societate, mama, tata, antifa.ro etc. planuiesc sa-i faca o farsa lui Puiu Hasoti. In urma declaratilor razboinice pe care cel din urma le-a lansat, i se pregatesc niste dusuri reci. Binenteles, militantii au de partea lor INMH-ul.

Varianta 4. E deschisa pentru sensuri care-mi scapa...

P.S. Pentru imaginea de mai sus am dat un search cu "importanta animalelor pentru precipitatii". La asta nu v-ati gandit, asa-i?

Etichete: animale, blog, Dani, importanta, Mocanu, precipitatii

MST3K - What To Do On A Date



MST3K - A Date With Your Family


My kind of humour. :))

Etichete: 3000, adventure, comedy, mystery, science, umor, videoclip

2% din impozit pentru teatrul Act. Nu e prima oara cand servesc si nici nu e piesa cea mai elocventa pentru ei. E prima oara cand am gresit titlul. Nu eu, ci mai degraba Ana. A se citit nasul, si nu nashul (ma scuzati dar la PC-ul asta nu am diacritice instalate).

De ceva vreme mi-am incalcat statutul de fost politehnist si am dat play procesului de culturalizare. Ce o sa iasa nu stiu. Eu sper ca glumele mele proaste vor deveni mai culte. E asemanator procesul cu cartea tinuta pe masa din laptarie in dorinta de a parea mai interesant.

Revenim la piesa. Doi actori, doua chitari, doua voci, un muzical. Mai rau decat atat, unul din personaje era Ada Milea, cantareata barbat cu aceleasi glume la fiecare spectacol. Al doilea a fost sarea si piperul piesei, desi nu stiam ca se trage din Fara Zahar. Adica Bogdan Burlacianu. Al treilea nu era prezent ca dat coltu acu ceva vreme, dar ma-sa il striga Gogol. Pe scurt am asistat la o comedie muzicala de prima clasa. Pierdut / gasit nas.

Pentru pisici curioase si caini vagabonti, click aici pentru video 1, video 2, video 3.

Etichete: act, blog, Dani, Mocanu, nasul, teatru

De cativa ani nu mai consum. Cu incapatanare m-am lasat. Nu am vrut sa par nici chic si nici interesant. Nu am vrut sa-i mai vad in fata ochilor. Mi se acrise de atata consum. M-am saturat de ei si de imaginea filtrata a lumii pe care o vedeam cu ajutorul lor. I-am dat de pamant de cateva ori, ca dupa aia sa-i regasesc in alta forma, in alte ambalaje, in alte culori. I-am lasat si nu i-am mai sunat, nu m-am mai interesat ce fac, cum se simt, ce mai vor. Am inchis sertarul. Am inceput sa traiesc pe cont propriu fara sa simt vreo durere sau vreun inconvenient.

Frumasa epoca... dar pe final. Se spune in poveste ca suntem fiinte sociale si traim impartiti in triburi si caste. In nici un caz singuri. Ma incalzesc cu gandul asta si ii strig, ii caut, am nevoie de ei. Las mandria la o parte si ma pregatesc pentru intalnirea de saptamana viitoare cu cei care ma vor insoti toata viata de acum incolo. Plang de doua zile cu zambetul pe fata si abia astept sa-i revad.

P.S. Cine indrazneste sa ma strige "aragaz cu patru ochi" va ajunge pe lista mea de "people to kill". Accept propuneri de rame.

Etichete: blog, Dani, Mocanu, reintalnire

Pentru ca place sa ne plangem cand ne merge mai bine si ne place sa punem otrava in ovazul vecinului cand ne merge mai rau. De asta scriu eu articolul asta si de asta deplang viitoarea luna Iulie. I've got the keys to an empty mansion. It's not a Playboy mansion, although its' empty.

Viitorul meu hotel plin cu ardeleni sufera de pe acuma. Inca nu plange, dar daca incalzirea globala va tine cu noi si de data asta, peste o luna casa va lacrima prin glandele lui de aer conditionat asezate la geamuri.

Asez biletele in sertar si realizez ca lipsesc cateva. Cele de la ACDC si Aerosmith. Daca anul asta e dedicat clasicilor, ei de ce lipsesc? Am avertizat din timp departamentul de marketing de la corporatie. In Iulie, I'll be out of order. Ei mi-au spus ca nici acum nu li se pare ca as avea o funcite motorie normala. M-am aparat din nou cu provenienta transcarpatina. E deja rasuflata gluma.

Revenim la Iulie si o preaslavim de data asta. B'EstFest, B'Est Fest AfterShock, ArtMania (pentru asta nu garantez), Metallica, Lenny si terminam cu un AfterJuly impreuna cu Iron Maiden. Daca notam in calendar si incalzirea din Iunie cu ocazia campionatului, si presaram escapadele de weekend pe la munte si pe la mare, atunci avem imaginea completa a unei veri in care vom dansa... si nu doar o vara.

Sa ne punem pe salvat energie pentru overclockingul ce va urma !!!

Etichete: blog, concerte, Dani, iulie, july, Mocanu, muzica, vara

Aerosmith - Get A Grip

Etichete: aerosmith, blog, grip, muzica, youtube

Psihologii au cazut de acord. Nu aia trei la care am fost eu, din care unu vroia sa ma interneze, al doilea credea ca mint, iar doar cel de-al treilea m-a ascultat. Nu. Vorbesc de aia mari si multi care au si ei summitul lor undeva pe insula asta numita planeta Pamant. Au cazut de acord ca momentul in care un baiat se excita pentru prima oara e cand se hraneste de la sanul mamei. Stau si ma intreb cand o fac ultima oara ? Sa fie in momentul cand un inger blond ii ia de mana ? Am sa aflu la un moment dat, asa ca nu imi bat capul prea mult cu subiectul asta.

In schimb am sa va povestesc ceva cat se poate de real si de dureros. Adica cum am reusit eu sa dau din nou cu bata'n balta. Dar de data asta am dat asa de tare ca s-au cutremurat icrele din balta vecina.

Acu' vreo doua zile ma avant si eu ca tot corporatistul stresat si cu parul in continua diminuare inspre analizele anuale care mi le cer cei de la asigurarea de sanatate. Ora 9:00. Dani Mocanu paseste gratios in spitalul plin garla de asistente tinere ca intr-un vis interzis cu patratele rosii. Am mers inarmat pana-n dinti cu o mandrie si cu o vestimentatie tipica pentru un inginer, cu o aroganta demna de cartea recordurilor si cu o tolba plina de glume proaste si rasuflate.

Primul test, primul rateu. Testul de inteligenta al usilor rotative. Fara sa-mi dau seama ca ingerul meu pazitor mi-a dat una peste ceafa avertizandu-ma de ceea ce va urma, nu-mi cobor nasul proaspat julit de la inatimea initiala si continui sa presar spitalul cu pasi de dans pe aceeasi melodie de Fun Lovin Criminals. (I've got a supermodel on my...)

Trecem rapid peste cele 'nja da mii de receptionere prezente peste tot cu merele lor primordiale in fata. Cel de-al doilea test. EKG-ul. Intru intr-o camera cu miros de lavanda si cu o bruneta apetisanta. Dansa respira prelung si-mi zice pe un ton care nu lasa loc de interpretare: "Dezbraca-te". M-a convins cu greu ca blugii nu deranjeaza pe nimeni acolo unde sunt si ca inima de obicei e in partea superioara a corpului indiferent de pulsatile altor parti ale corpului. Apoi a inceput sa ma unga incet cu gel. Oh, ya !!! spuneam eu la inceput, ca in final sa-mi pice in cap toata firma spitalului si sa ma prapadesc de ras la fiecare atingere a tinerei domnisoare. Dupa aia m-am prins ca ideea era ca eu sa fiu amuzant si nu sa ma prapadesc de ras ca un emo batut de soarta. Fuck it all !!! Ziua e tanara si la visele cu asistente nu se renunta asa... cu una cu doua. Si ce daca am ras si m-am rasfatat ca un catel. Inca o trasatura comuna a regnului masculin si a rasei canine, pe langa cea de a latra la luna a paguba...

Testul trei si visul mi s-a indeplinit. Visul oricarui barbat, al oricarui om care a gandit vreodata, indiferent ca s-a nascut la tropice sau ca a fost fatat in SUA. Visul cu asistentele. Si nu una. Doua. si de data asta nu batrane si arogante ca si crunta realitate din spitatele romanesti, ci tinere si proaspete ca laptele de la ţâţa vacii.

Dupa reconstituirea ulterioara a faptelor si punerea lor cap la cap evenimentul din punctul zero a inceput cu sugerea sangelui de catre personajul feminin numarul 1 (story of our lifes), sugere ce se producea pe acordurile vocii mele si cu zambetele personajului feminin. Urmeaza o scurta pauza publicitara a carui interval nu-l pot defini. Cert e ca in momentul imediat urmator ambele personaje erau deasupra. Victory !!! Aveam doua exemplare a sexului foarte frumos in halate deasupra mea, iar eu stateam intins. I've done it. I've reached Mecca.

Dupa cum spune si reclama: un singur amanunt poate distruge totul. Acest mic amanunt fiind palmele primite de la personajul feminin numarul 2. Primul gand dupa ruperea peliculei, gand care din fericire nu a reusit sa se articuleze era o promisiune ca este din plin pentru amandoua. Al doilea m-a lovit pana-n adancul barbatiei mele realizand ca am alunecat un pic din lumea asta. Am alunecat un pic mai mult... Ca o fata mare in noaptea nuntii, corpul meu a hotarat ca la cei 25 de ani pe care ii am ar fi cazul sa lesine pentru prima oara in viata. Nici o scriere nu poate sa descrie momentul penibil, asa ca ma opresc aici.

Fara nici o morala de final... fetelor, ne vedem la anul. I'll be back. Si daca la anul cei 1,83m ai mei se hotarasc sa flambeze din nou, atunci trag tot spitalul dupa mine.

P.S. Dati-mi o nota !!! Trec sau repet ?

Etichete: analize, blog, Dani, Mocanu, spital

Cocorosie - By Your Side

Etichete: byyourside, cocorosie, Dani, Mocanu, music, videoclip

It's about flights of fantasy. And the nightmare of reality. Terrorist bombings. And late night shopping. True Love. And creative plumbing.

Pornind de la 1984 al lui Orwell, in 1985 Terry Gilliam a reusit sa filtreze opera distopica scrisa in 1948, imbinand-o intr-un mod original cu umorul negru englezesc exersat la proiectul Monty Phyton. Mai mult o avertizare decat un film, pelicula alterneaza inca de la inceput intre vis si realitate, intre totalitarism si libertate, singurul element prezent in ambele lumi fiind un cantec care ne transpune instant pe o plaja sud-americana intr-o seara de vara.

Conductele, multele conducte dau impresia unui burti sfartecate de balene si prin intermediul lor ne este prezentat si un guest star de exceptie in personajul lui Harry Tuttle (Robert de Niro). Chitante, foarte multe chitante care ne transpun tot mai aproape de realitatea zilnica.

Excelenta regizorala a lui Gilliam se manifesta si violent printr-o serie de prim planuri false, de domeniul a "cum ar trebui sa fie", lovindu-ne apoi imediat cu "ceea ce este". O poveste de dragoste onirica si o incercare de transpunere facuta de personajul principal. Un deznodamant previzibil, dar foarte potrivit peisajului prezentat. Personaje sadice de o rautate cutremuratoare culminand cu o dactilografa care transpune pe hartie urletele de durere a torturatilor. Atentie: Replicile dure ("tip drujba") presarate prin dialoguri risca sa fie trecute cu privirea la prima vizonare.

Shit. We're all in it together! sunt vorbele lui Tuttle, corectate ulterior de un panoul publicitar: Hapiness. We're all in it together!

Diferenta mica dintre roman si film simplifica orice comentarii despre mersul lucrurilor si despre societatea plasata somewhere in the 20th Century. Un film nu pentru toate gusturile, un umor dur si la care nu vei lacrima in hohote, o opera de arta creata de unul din cei mai buni comedianti ai secolului XX. Vechi, dar bun.

Have a laugh at the horror of things to come.


The Birth of Brazil (1) Terry Gilliam


P.S. Si pentru ca pot sa fac si altceva decat sa critic, tin sa anunt aici unul din putinele bloguri feminine pe care le citesc. Are un stil aparte, idei excelente si cuvinte pe care eu personal le-am gasit doar in DEX. :D Si colac peste pupaza, mai e si microbista. Asa ca berea la rece si click pe Diana.

Update: De azi inainte toate parerile mele despre cea de-a saptea arta vor putea fi citite pe Cinemaloghia.

Etichete: blog, brazil, Dani, gilliam, Mocanu, monty, phyton