Dani Mocanu

Acum câteva săptămâni s-a lansat o foarte importantă operă de artă. Ignoranţa lanţurilor de librării şi a chioscurilor cu ţigări de contrabandă ascunse sub flori nu mă surprinde. Nepăsarea lor în materie de cultură a dus până la urmă la publicarea fluturelui, cu tot cu aripi.

Revenind la materialul cultural cald ca shaorma din Dristor, şi revoluţionar că fisiunea nucleară, noua carte în format audio pune o lumină nouă asupra unui vechi proverb evreiesc: "E=mc2".
Cu un intro de Stephen Hawking şi un outro de Stephen King, Mărioara din Carei ne etalează povestea atomilor de silicon şi expandarea acestora în forma mult ravnita de Coca Cola .


Cu ajutorul unei versiuni freeware de Photoshop, a trei lebede chelite şi a două vulpi argintii puse la grătar, această diva a aviaţiei americane le face în ciudă tuturor universităţilor de renume pentru refuzul de acum 30 de ani. Un album-carte mult aşteptat de tocilarii de la MIT şi Caltech, cu un prim capitol video semi-pornografic, materialul promite mai multe plânsete decât au provocat Little Boy şi Fat Man la un loc. Cei doi amintiţi mai sus fiind evident doi dintre profesorii de culoare care participă ritmic la linia melodică a produsului.

În final, vreau să-i mulţumesc Mariei pentru promovarea prostitutiei prin rândul minorilor, pentru creşterea exponenţială a violatorilor din rândul tinerilor frustraţi că nu pot agăţa decât pe net, pentru creşterea consumului de alcool şi deci pentru o viziune mai frumoasă asupra vieţii.

Aşa că stimată Dr. Ing. Prof. Univ. Honoris Cauza Mariah Carey, decană a MTV University, vă mulţumim din suflet.

Etichete: blog, Carey, Dani, Mariah, Mocanu, MTV, porno, sexy

Bună ziua la toată lumea. La cererea doamnelor din România, a echipei naţionale exilate la Nucet, a poliţiştilor comunitari şi a câinilor de siguranţă publică.... am redeschis din nou blogul.

De ce am amuţit pentru mai mult de două luni nu am să dezbat aici. Motivul care m-a determinat să pun mână pe până din nou îl vedeţi mai jos. Nu e o imagine de pe net, ci o ameninţare la adresă oricui se hotărăşte să urle la mine în noapte.


Povestea sinuciderii deghizate a alarmei apartamentului meu s-a petrecut într-o sfântă noapte de weekend. Sătulă de manifestările desfrânate ale chiriaşului şi de lipsa unui partener de discuţie, dânsa, alarmă, s-a hotărât să-mi facă felul atât mie cât şi tuturor locatarilor pe o rază de 10 blocuri şi 3 ghetouri. Dacă aţi auzit vreodată urletul unei clase de maidanezi în călduri sau a unei grupe de blonde fără lămâie în apa plată.... atunci aţi ajuns la 1% din decibelii suportaţi de Dani Mocanu în noaptea cu pricină.

Pentru a cere sfaturi şi soluţii în privinţă dezastrului pricinuit de suntetele deconstructive nu are nici un rost să sunaţi un prieten. La urmă urmei e weekend, iar când panoul de comandă şi tabloul electric sunt dezafectate de şoc.... cu atât mai puţin veţi putea găsi o soluţie non-violentă.

Nu pot să evaluez intervalul de timp în care s-a petrecut totul, iar nivelul meu de stres şi nervi nu au mai cunoscut asemenea perturbări de la pubertate încoace. Ceea ce s-a întâmplat cu obiectul perturbator pare imposibil pentru cei care m-au văzut vreodată (1.84m, 65 kg). Adică o prăjină de om cu un patent în mână căţărându-se pe geamul apartamentului de la etajul 4 şi manifestându-şi dragostea faţă de inculpat. După operaţia de smulgere a goarnei a urmat contraofensivă. Adică violarea timpanelor mele în spaţiul propriei bucătarii. Fiindcă nici Mocanu nu se lasă mai prejos, totul s-a terminat cu un urlet de agonie (al meu) şi cu câteva lovituri de patent definitive.

Finalul s-a lăsat cu aplauze în tot jurul blocului. Am făcut o plecăciune şi am tras cortină. Din păcate pentru mine s-a cerut bis. Pe tot timpul operaţiunii telurice efectuate de mine, cititorii mei cei mai frecvenţi ai blogului, adică poliţiştii naţiunii stăteau şi mă priveau din faţa blocului. Imaginea era desăvârşită. Un om pe întuneric, căţărându-se pe geam şi distrugând o alarmă. În momentul când am auzit bătăile în uşă, spatele meu s-a relaxat şi s-a pregătit pentru o noapte lungă şi dureroasă.

Vreau să mă folosesc de această ocazie şi să le mulţumesc tuturor forţelor de ordine (minoritare) din România care nu intră cu pumnul în faţă. Am fost norocos. Cât despre somnul ce trebuia să-l gust după un drum de 7 ore cu trenul.... s-a dus odată cu venirea adrenalinei. Mulţumim şi celui de Sus pentru că în astfel de nopţi ai posibilitatea de a te delecta cu scrieri alese din patrimoniul internaţional şi naţional: Paulo Coelho şi Pavel Corut.

P.S. Accept salutări de revedere. :D

Etichete: alarma, blog, Dani, Mocanu, noapte, politie